Verso gli agnostici e gli atei – San Paisios del Monte Athos, Grecia (+1994) ╰⊰¸¸.•¨* Italian

https://animalsofmyheart.wordpress.com

ANIMALS OF MY HEART

Verso gli agnostici e gli atei

San Paisios del Monte Athos, Grecia (+1994)

“Un giovane vivace diceva all’Anziano: ‘Non c’è Dio. Non credo’.L’anziano gi rispose con bontà: ‘allora vieni vicino a me. Lo sai che la cicala che ora canta parla di Dio? Vedi questo gattino! Che bella pelliccia che ha, è migliore pure di quella di una regina!’ Il giovane si commosse alle parole dell’Anziano e la sua incredulità si addolcì”.

“Una volta un professore universitario visitò l’Anziano e gli disse: ‘Ho difficoltà a credere che Dio esista. Sono un uomo colto, vivo in Occidente e tutto ciò che dici e fai si può spiegare razionalmente. Certo, esiste qualche forza, ma non posso accettare tutto quello che dici su Cristo e sui sacramenti’. L’Anziano dopo averlo ascoltato gli rispose con tono brusco: ‘Sei più stupido di una lucertola!’. Offeso dalle parole dell’Anziano il professore reagì. L’Anziano insistette: ‘In verità tu sei più stupido di una lucertola e te lo dimostrerò’. L’Anziano chiamò subito una lucertola. All’animaletto che corse da lui chiese se Dio esistesse. La lucertola si alzò su due zampe e chinò la testa dando con questo movimento una risposta positiva all’Anziano. Il professore ne fu sorpreso e iniziò a piangere. L’Anziano soggiunse: ‘Hai visto che tu sei più stupido di una lucertola? Essa sa che Dio esiste e tu, con la tua intelligenza, non hai compreso la sua esistenza’. Il professore lasciò la cella dell’Anziano tutto scosso”.

Fonte:

Hiéromoine Isaac, L’Ancien Paissios de la Sainte Montagne, L’Age d’Homme, Lausanne 2008.

Advertisements

Rapporto con il mondo animale – San Paisios del Monte Athos, Grecia (+1994) ╰⊰¸¸.•¨* Italian

http://italyofmyheart.wordpress.com

ITALY OF MY HEART

Rapporto con il mondo animale

San Paisios del Monte Athos, Grecia (+1994)

Una delle specificità dell’anziano Paisios fu quella di avere un rapporto profondo e armonioso con il mondo naturale e animale a lui circostante.

Egli insegnava: “Se ami gli animali, costoro lo sentono e ti vedono in un altro modo, come un amico. Nel paradiso, prima della caduta, gli animali erano amici dell’uomo, Adamo aveva il carisma della previsione spirituale, intuiva i bisogni degli animali e li aiutava. L’aquila mangiava solo gli animali morti; solo dopo è divenuta selvaggia e mangia anche quelli vivi. Tutti gli animali erano domestici, ma dopo la caduta si sono inselvatichiti”. Non mancò chi testimoniò d’aver visto il monaco dialogare con passerotti, orsi, serpenti e aquile e questi gli obbedivano. Altrove l’Anziano disse:

“Quando io mi metto al posto della bestia selvaggia, inizio ad amarla e posso avere compassione pure per i serpenti. […] L’amore divino tocca gli animali selvaggi. Una bestia selvaggia è in grado di discernere se un cacciatore viene a ucciderla. Si avvicina all’uomo che l’ama, non ha paura di lui”.

“Egli chiamava i leprotti selvatici come noi chiamiamo i gatti e questi non avevano paura di vivere con lui. Questo leprotto era stato trovato dall’Anziano nei presso degli albicocchi, gli aveva fatto un segno di croce sulla fronte e chiese al suo figlioccio Basilio come ad altri cacciatori di non ucciderlo”.

Fonte:

Hiéromoine Isaac, L’Ancien Paissios de la Sainte Montagne, L’Age d’Homme, Lausanne 2008.

Des dizaines de passereaux et d’autres oiseaux entraient et sortaient et au dehors de l’église par les fen êtres ouvertes de la coupole, gazouillant et chantant avec vivacité ╰⊰¸¸.•¨* French

http://divineliturgyexperiences.wordpress.com

EXPERIENCES DURING THE DIVINE LITURGY

Père Stéphane Anagnostopoulos:

Un fidèle m’a raconté un événement similaire qui a eu lieu à l’église de la Mère de Dieu qui s’appelle «Ecatontapyliani» et qui se trouve à Paros (dans les Cyclades, Grèce), pendant la Divine Liturgie de la veille de l’Épiphanie, en 1998.

Des dizaines de passereaux et d’autres oiseaux entraient et sortaient et au dehors de l’église par les fen êtres ouvertes de la coupole, gazouillant et chantant avec vivacité. Pourtant, à l’heure de la consécration des saints dons, ils se sont tus et immobilis és tous pour recommencer après l’ecphonèse: «Et en premier lieu pour notre très sainte…» [Notes personnelles de l’auteur].

Les propres paroles du Seigneur «Ceci est mon corps…ceci est mon sang…» (Marc 14, 22-24) à la sainte Cène, le soir du jeudi saint, témoignent de cette réalité du Changement du pain et du vin en Corps et en Sang du Christ. La constitution donc du saint sacrement est divine. C’est le Christ lui même qui en est l’auteur.

Les signes visibles du saint sacrement sont le pain au levain, le vin et la prière secrète «envoie ton Saint-Esprit sur nous et sur ces Dons…». Ce n’est pas seulement la grâce du Christ qui est transmise par la sainte communion comme c’est le cas d’ ailleurs pour d’autres sacrements, mais c’est le Christ, le Seigneur lui-même. Les fidèles qui reçoivent dignement le Corps et le Sang du Christ, s’ y intègrent, ayant les mêmes corps et sang que Lui. L’adhésion au Corps de l’église, c’est-à-dire l’incorporation, commence par le saint Baptême et s’achève avec la sainte communion, c’est-à-dire l’intégration. Cela veut dire que notre être tout entier reçoit d’une façon mystique la Vie-même, notre Seigneur et Rédempteur et l’incorpore.

Source:

Père Stéphane Anagnostopoulos

Vivre la Divine Liturgie

Expériences Liturgiques

Le Pirée 2011

Video – Modern Saints: Makrina, Abbess of Theotokos Monastery (Panagia Odigitria) in Volos, Greece (+1995)

http://havefaithorthodoxy.wordpress.com

HAVE FAITH – ORTHODOXY

cb30d7eecdf585f7d48ac7117c63f4d0

Modern Saints: Makrina,

Abbess of Theotokos Monastery (Panagia Odigitria)

in Volos, Greece (+1995)

Sfânta Sofia din Klisura, Grecia “cea nebună pentru Hristos” și animalele sălbatice (+1974) – 6 mai ╰⊰¸¸.•¨* Romanian

http://saintsofmyheart.wordpress.com

https://animalsofmyheart.wordpress.com

ANIMALS OF MY HEART

SAINTS OF MY HEART

Sfânta Sofia din Klisura, Grecia

“cea nebună pentru Hristos” și animalele sălbatice (+1974)

6 mai

Dragostea Sfintei Sofia din Klisura nu se răsfrângea numai asupra oamenilor, ci și către întreaga zidire, cuvântătoare sau necuvântătoare, sălbatică sau domestică.

În preajma muntelui sălbatic de lângă mănăstire circulau mulți urși, lupi și alte sălbăticiuni. Cu toate aceste animaluțe reușise să se împrietenească Sfânta Sofia.

Din multele istorioare care circulă cu privire la aceasta, ne vom referi la doar trei, care sunt mai deosebite.

Un soldat pensionar, care obișnuise să o viziteze pe Sfânta Sofia până în clipa morții ei, povestește ceva de neconceput pentru oamenii din zilele noastre.
Sfânta avea o ursoaică, care venea și mânca din mâna ei pâine sau orice altceva. Și puteai vedea acea dihanie imensă, dar fără răutate, luând hrana și lingându-i apoi mâinile și picioarele în semn de mulțumire. Apoi se furișa în pădure. Pe ursoaică o botezase Rusa.

Dimitrie G. născut în anul 1960 în Ptolemaida, povestește că și el o văzuse pe Sfânta Sofia la pârâu împreună cu ursoaica, pe care o ținea legată cu o curelușă. Dacă vreun necunoscut ar fi văzut această priveliște neobișnuită, ar fi înlemnit de spaimă.

Pe Rusa o văzuse și Vasilica K. din Bariko. Odată un soldat, văzând din depărtare fiara împreună cu Cuvioasa, a vrut să o împuște, crezând că îi va face rău. Îndată, însă Sfânta a început sa strige și apropiindu-se de el i-a explicat că animalul sălbatic era blând și fără de răutate.

Alți pelerini au văzut trei serpișori care dormeau la capul Cuvioasei, fără a-i face însă nici un rău și spunându-le oamenilor să nu se teamă pentru ca nu au obiceiul de a mușca.

Unii pelerini care o însoțeau la Biserica Sfintei Treimi, unde îngrijea candela, au văzut un șarpe mare încolăcit și s-au speriat foarte tare vrând să îl omoare. Sfânta i-a certat cu cuvintele: “De vreme ce nu vă deranjează, lăsați-l în pace. Este al bisericii.”

Atât de mare este dragostea Sfinților pentru animale, pentru toată zidirea și în special pentru Ziditorul ei, Care le-a creat pe toate întru adânc de înțelepciune!

Sursă:

https://plus.google.com/u/0/+ΑδελφήΑγάθη

http://cominghomeorthodoxyofmyheart.wordpress.com

COMING HOME – ORTHODOXY

Saint Porphyrios of Kafsokalivia & Athens, Greece (+1991) & his wild birds

http://saintsofmyheart.wordpress.com

SAINTS OF MY HEART

799px-African_Grey_Parrot_RWD.jpg

papagalos_agiou_Porfyriou.jpg

The parrot of Saint Porphyrios of Kafsokalivia & Athens, Greece (+1991)

92389.x.jpg

Saint Porphyrios of Kafsokalivia & Athens, Greece (+1991)

December 2

sf-porfirie-769x1024.jpg

Saint Porphyrios

of Kafsokalivia & Athens, Greece (+1991)

& his wild birds

Saint Porphyrios was born Evangelos Bairaktaris in the village of Aghios Ioannis in the province of Karystia on the Greek island of Euboea (mod. Evia). The youngest of four, he left school after the first grade and worked in the town of Chalkida at a shop to make money for the family. He was a hard and obedient worker, and stayed there for a few years before moving to Piraeus on the mainland (it is Athens’ port) and working in a general store run by a relative.

Although he hardly knew how to read at the time, Elder Porphyrios had a copy of the Life of St John the Hut-Dweller which he read as a boy. St John inspired him. St John the Hut-Dweller was late fifth-century Constantinopolitan saint who secretly took up the monastic life at the famed monastery of the Acoimetae (Unsleeping Ones). After living for some years according to a very strict rule, St John was granted permission by his abbot to go life near his parents so as to cleanse his heart of earthly love for them. He then dwelled in a hut beside his family, identity unknown, for three years. He revealed himself to Continue reading “Saint Porphyrios of Kafsokalivia & Athens, Greece (+1991) & his wild birds”